ezitaverb
e-zi-ta
Definiții
verb intranzitiv
1a sta la îndoială, a nu se hotărî, a amâna o decizie sau o acțiune
„El ezită să răspundă la întrebare."
verb intranzitiv
2a șovăi, a nu acționa cu fermitate
„Nu ezita să ceri ajutor când ai nevoie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Se conjugă: eu ezit, tu eziti, el/ea ezită, noi ezităm, voi ezitați, ei/ele ezită. Participiul: ezitat. Gerunziul: ezitând.
Expresii și locuțiuni
a ezita să facă ceva — a nu se decide să facă ceva
fără ezitare — imediat, fără șovăială
Etimologie
Din franceză hésiter, latină haesitare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's' sau 'j'. Atenție la forma corectă: 'ezit' (nu 'hezit').