bâlbâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › bâlbâi

bâlbâiverb

bâl-bâ-i

Definiții

verb tranzitiv și reflexiv

1A vorbi cu întreruperi și repetări involuntare de sunete sau silabe, din cauza emoției sau a unui defect de vorbire.

„Când era emoționat, începea să se bâlbâie."

verb reflexiv

2A se exprima cu greu, cu ezitări, neclar.

„S-a bâlbâit când a trebuit să răspundă la întrebarea profesorului."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mă bâlbâi, tu te bâlbâi, el se bâlbâie, noi ne bâlbâim, voi vă bâlbâiți, ei se bâlbâie. Participiu: bâlbâit.

gângâibâigui bâlbâiîmpiedica în vorbire

vorbi curgătordebită

a se bâlbâi ca un prost — a vorbi foarte stâlcit, fără să se facă înțeles

Probabil de origine expresivă, imitând sunetele întrerupte ale vorbirii.

Se scrie corect: Se scrie cu â după b: bâlbâi, nu 'bălbăi'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.