stânjeniverb
stân-je-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se simtă jenat, rușinat sau incomod.
„Întrebarea profesorului l-a stânjenit pe elev."
verb tranzitiv
2A împiedica mișcarea sau acțiunea cuiva, a incomoda.
„Geanta mare o stânjenea pe Maria să meargă repede."
verb reflexiv
3A se simți jenat, rușinat sau stingherit într-o situație socială.
„S-a stânjenit când a văzut că toată lumea se uită la el."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu stânjenesc, tu stânjenești, el stânjenește; participiu: stânjenit. La reflexiv: a se stânjeni.
Expresii și locuțiuni
a nu se stânjeni — a acționa liber, fără jenă sau reținere
Etimologie
Din slavă (stěniti) sau din bulgară, cu influență de la 'stânjen' (unitate de măsură), legat de ideea de a împiedica.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: 'stânjeni', nu 'stînjeni'. Atenție la forma de plural a substantivului 'stânjeni' (unitate de măsură), care se scrie la fel, dar este substantiv.