pomăzuiverb
po-mă-zu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A unge cu mir sau cu ulei sfânt, într-o ceremonie religioasă, pentru a sfinți sau a tămădui.
„Preotul a pomăzuit fruntea copilului în timpul botezului."
verb tranzitiv (figurat)
2A lăuda exagerat pe cineva, a linguși.
„L-a pomăzuit cu vorbe frumoase ca să obțină o favoare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pomăzuiesc, tu pomăzuiești, el pomăzuiește. Participiul: pomăzuit.
Expresii și locuțiuni
a pomăzui pe cineva cu laude — a lăuda pe cineva în mod exagerat, de obicei cu interes.
Etimologie
Din slavona pomazati, prin intermediul grecescului bizantin.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm', nu 'pomăzui' cu 'â'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el pomăzuiește'.