pleșcuiverb
pleș-cui
Definiții
verb tranzitiv
1A lovi cu palma sau cu ceva moale, producând un zgomot surd; a pălmui.
„L-a pleșcuit peste obraz pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2A arunca sau a izbi ceva moale sau lichid, făcând un zgomot caracteristic.
„A pleșcuit noroiul de perete."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de perfect simplu persoana I singular. Infinitiv: a pleșcui. Participiu: pleșcuit. Gerunziu: pleșcuind.
Expresii și locuțiuni
a pleșcui cuiva o palmă — a da cuiva o palmă, a pălmui pe cineva
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul produs de o lovitură moale sau de un lichid stropit.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'plescui'. Atenție la diacritice: pleșcui, nu 'plescui'.