trăsniverb
trăs-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A fi lovit de trăsnet; a fi ucis sau distrus de fulger.
„Bătrânul stejar a fost trăsnit în timpul furtunii."
verb tranzitiv
2A lovi pe cineva sau ceva cu putere, ca un trăsnet; a izbi violent.
„Șoferul a trăsnit mașina din față din cauza vitezei."
verb reflexiv
3A se întâmpla brusc, a-i veni cuiva o idee sau o dorință neașteptată.
„Mi s-a trăsnit să plec la munte chiar acum."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular, perfect simplu: trăsni; participiu: trăsnit. Forme reflexive: mă trăsnesc, te trăsnești etc.
Expresii și locuțiuni
a-l trăsni pe cineva — a i se întâmpla ceva neplăcut sau a fi pedepsit brusc
să te trăsnească! — expresie de blestem sau de uimire
Etimologie
Din slavă veche *trěsnǫti, probabil prin intermediul bulgarei sau sârbei.
Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: trăsni, nu trâsni. Atenție la diacritice!