oțărîverb
o-ță-rî
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se supere, să se enerveze; a provoca supărare sau mânie.
„Comentariile lui l-au oțărât pe profesor."
verb reflexiv
2A se supăra, a se enerva, a se mânia.
„S-a oțărât când a aflat că a pierdut meciul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu oțărăsc, tu oțărăști, el oțărăște. La perfect simplu: oțărâi. Participiu: oțărât. Se folosește frecvent cu pronume reflexiv: a se oțărî.
Expresii și locuțiuni
a se oțărî pe cineva — a se supăra pe cineva, a purta pică
Etimologie
Probabil de origine slavă, înrudit cu bulgară 'otărja' (a amărî).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' în interior: oțărî, nu 'otărî' sau 'oțări'. Atenție la diacritice: â și î.