Definiții
verb tranzitiv
1A provoca o stare de nemulțumire, de enervare sau de supărare cuiva; a enerva, a indispune.
„Comportamentul lui mă irită foarte tare."
verb tranzitiv
2A produce o inflamație sau o senzație de usturime la nivelul pielii sau al mucoaselor.
„Praful îi irită ochii."
verb reflexiv
3A deveni enervat sau supărat; a se enerva.
„Se irită ușor când nu este ascultat."