omeniverb
o-me-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A trata pe cineva cu omenie, a se purta frumos cu cineva; a ospăta, a cinsti pe cineva.
„L-a omenit cu ce avea mai bun în casă."
verb tranzitiv
2A răsplăti, a cinsti pe cineva cu daruri sau cu bunătăți.
„Oaspeții au fost omeniți cu prăjituri și vin."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a omeni). La prezent: eu omenesc, tu omenești, el omenește. La perfect compus: am omenit. Participiul: omenit.
Expresii și locuțiuni
a omeni pe cineva cu ceva — a oferi cu generozitate, a trata cu bunătate
Etimologie
Din omenie (de la om), cu sufix verbal.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur m: omeni, nu 'ommeni'. Atenție la diacritice: oméni (cu e accentuat).