ospătaverb
os-pă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A oferi cuiva o masă bogată și aleasă, a servi cu ospăț; a trata pe cineva cu mâncare și băutură din belșug.
„Bunicii ne-au ospătat cu sarmale și cozonac de sărbători."
verb reflexiv
2A mânca din belșug, a se înfrupta dintr-o masă bogată, a petrece la un ospăț.
„Oaspeții s-au ospătat cu bucate alese până seara târziu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu ospătez, tu ospătezi, el/ea ospătează. La perfect compus: am ospătat. Participiul: ospătat.
Expresii și locuțiuni
a ospăta pe cineva — a oferi cuiva o masă bogată, a-l cinsti cu mâncare și băutură
Etimologie
Din slavă (veche) 'gospoditi' sau din latină 'hospitare' (a găzdui), prin intermediul slavonei. Înrudit cu 'ospăț' și 'gazdă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'ospeta' sau 'ospata'. Atenție la diacritice: 'ospăta' cu ă.