necinstiverb
ne-cins-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A aduce atingere onoarei sau demnității cuiva; a dezonora.
„A necinsti o familie prin faptele sale este o mare rușine."
verb tranzitiv
2A folosi pe cineva în mod nedemn, a profita de cineva într-un mod necinstit.
„El a necinstit încrederea prietenului său."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: necinstit. Gerunziu: necinstind. Imperfect: necinsteam.
Expresii și locuțiuni
a-și necinsti numele — a-și păta reputația, a-și face rușine
Etimologie
Din ne- + cinste (după modelul slav sau latin, cf. necinstit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'ne', nu 'nechinsti'. Atenție la diacritice: necinsti, nu necinstî.