apăraverb
a-pă-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A proteja pe cineva sau ceva de un pericol, de o amenințare sau de o agresiune.
„Câinele își apără stăpânul cu curaj."
verb tranzitiv
2A susține sau a lua partea cuiva într-o discuție, într-o dispută, în fața unei acuzații.
„Avocatul și-a apărat clientul în fața judecătorului."
verb reflexiv
3A se proteja singur de un pericol sau de o agresiune.
„S-a apărat cu mâinile de loviturile adversarului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La prezent, persoana a 3-a singular: apără. Participiul: apărat. Gerunziul: apărând. Imperfect: apăram. Perfect simplu: apărai.
Expresii și locuțiuni
a-și apăra pielea — a se proteja pe sine, a evita un pericol personal
a apăra cu dinții și cu unghiile — a apăra cu înverșunare, cu toate forțele
Etimologie
Din latină *apparare (a pregăti, a proteja), prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu â după p: apăra, nu 'apara' sau 'apăra' cu ă greșit. Atenție la diacritice: apăra (verb), nu apăra (substantiv, formă de la 'apără'?).