obstrucționaverb
obs-truc-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1A împiedica, a bloca sau a pune piedici desfășurării normale a unei acțiuni, procese sau activități.
„Greva a obstrucționat circulația trenurilor timp de două zile."
verb tranzitiv
2A înfunda sau a bloca un canal, un tub sau o conductă, împiedicând trecerea fluidelor sau a altor substanțe.
„Depunerile de calcar au obstrucționat conducta de apă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: obstrucționez, obstrucționezi, obstrucționează, obstrucționăm, obstrucționați, obstrucționează. Participiul: obstrucționat.
Expresii și locuțiuni
a obstrucționa justiția — a împiedica înfăptuirea actului de justiție, a pune piedici anchetelor sau proceselor.
Etimologie
Din franceză obstructionner, după latină obstructio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'bs' la început, nu 'obs' – de fapt, corect este 'obstrucționa', cu 'b' și 's' separate. Atenție la grupul 'cți' – se scrie 'cți', nu 'cții'.