întârziaverb
în-târ-zi-a
Definiții
verb intranzitiv
1A ajunge mai târziu decât era prevăzut sau decât se aștepta cineva.
„Am întârziat la școală pentru că am pierdut autobuzul."
verb tranzitiv
2A face pe cineva sau ceva să ajungă mai târziu; a amâna, a întârzia pe cineva.
„Traficul l-a întârziat pe tata de la serviciu."
verb reflexiv
3A rămâne undeva mai mult timp decât era planificat.
„M-am întârziat la bibliotecă pentru a termina tema."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu întârzii, tu întârzii, el/ea întârzie, noi întârziem, voi întârziați, ei/ele întârzie. Participiu: întârziat. Gerunziu: întârziind.
Expresii și locuțiuni
a întârzia cu ceva — a fi în urmă cu o activitate sau o obligație
mai bine târziu decât niciodată — este mai bine să faci ceva întârziat decât să nu faci deloc
Etimologie
Din latină *interdiare* sau din slavă, prin intermediul formei populare; legat de 'târziu'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 't', nu cu 'î' la început: 'întârzia' (nu 'întîrzia'). Atenție la diacritice: 'întârzia' cu 'â' și 'ă'.