deblocaverb
de-blo-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a elibera ceva care era blocat, a face posibilă mișcarea sau funcționarea
„Am deblocat ușa cu cheia de rezervă."
verb tranzitiv
2a debloca un cont, un telefon sau un site, adică a permite accesul după ce a fost restricționat
„Am deblocat contul de pe rețeaua socială după ce am introdus parola corectă."
verb tranzitiv
3a face posibilă reluarea unei activități sau a unei situații care era împiedicată
„Guvernul a deblocat fondurile pentru construcția școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu deblochez, tu deblochezi, el/ea deblochează, noi deblocăm, voi deblocați, ei/ele deblochează. Participiul: deblocat. Gerunziu: deblocând.
Expresii și locuțiuni
a debloca situația — a găsi o soluție pentru a ieși dintr-o impas
Etimologie
Din franceză débloquer, prin prefixul de- + bloc (din franceză bloc, germană Block).
Se scrie corect: Se scrie cu 'de-' la început, nu 'di-' sau 'dă-'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el deblochează', nu 'deblocă'.