nărui - definiție, sinonime, exemple

DEX › nărui

năruiverb

nă-rui

Definiții

verb tranzitiv

1a dărâma, a prăbuși, a face să cadă (o construcție, un zid etc.)

„Cutremurul a năruit vechea clădire."

verb reflexiv

2a se prăbuși, a se dărâma, a cădea în ruină

„Podul s-a năruit sub greutatea camionului."

verb reflexiv figurat

3a se prăbuși moral, a-și pierde puterea sau speranțele

„După eșec, toate visurile i s-au năruit."

Gramatică

Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: năruit. Gerunziu: năruind. Imperfect: năruiam. Perfect simplu: năruii. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am năruit.

Sinonime

dărâma prăbuși demola surpa distruge

Antonime

clădi construi ridica zidi

Expresii și locuțiuni

a i se nărui lumea — a suferi un șoc puternic, a-și pierde echilibrul psihic

Etimologie

Din slavă narušiti (a distruge).

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu 'nărui' cu 'î' (greșit: nărui). Atenție la diacritice: nărui, nu narui.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „nărui"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit