Definiții
verb tranzitiv
1a construi o clădire din piatră, cărămidă sau alte materiale de construcție, ridicând ziduri
„Meșterii au zidit casa în doar trei luni."
verb tranzitiv
2a închide sau a bloca o deschizătură (ușă, fereastră) cu zid
„Au zidit fereastra veche pentru a face loc unui dulap."
verb reflexiv
3a se izola, a se retrage de lume, a trăi în singurătate
„După pierderea familiei, s-a zidit în propria casă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a zidi, zidesc). Participiul: zidit. Gerunziu: zidind. Imperfect: zideam. Perfect simplu: zidii, zidiși, zidi.
Expresii și locuțiuni
a zidi pe cineva de viu — a închide pe cineva într-un zid, pedeapsă crudă din trecut
a-și zidi singur mormântul — a-și pregăti singur pieirea sau nenorocirea
Se scrie corect: Se scrie cu doi de i: zidi, nu 'zidii' la infinitiv. Atenție la formele de perfect simplu: eu zidii, tu zidiși, el zidi.