năcăjiverb
nă-că-ji
Definiții
verb tranzitiv
1a supăra, a necăji, a provoca supărare sau neplăcere cuiva
„Nu-l năcăji pe fratele tău mai mic!"
verb reflexiv
2a se supăra, a se necăji, a se întrista
„Se năcăjește repede când pierde la joc."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu năcăjesc, tu năcăjești, el năcăjește, noi năcăjim, voi năcăjiți, ei năcăjesc. Participiu: năcăjit. Gerunziu: năcăjind.
Expresii și locuțiuni
a se năcăji pe cineva — a se supăra pe cineva
Etimologie
Derivat din slavona veche 'nakaziti' sau din bulgară, cu sensul de a pedepsi, a supăra.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și cu 'j' înainte de 'i'. Nu confunda cu 'necăji' – ambele sunt corecte, dar 'năcăji' este varianta populară.