cârtiverb
câr-ti
Definiții
verb intranzitiv
1a murmura, a bombăni în semn de nemulțumire sau protest, de obicei în surdină
„Elevii cârteau din cauza temelor prea multe."
verb intranzitiv
2a se plânge, a protesta în mod repetat și fără efect
„Bunicul cârtea mereu că vremea s-a schimbat."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă: a cârti. Participiul: cârtit. Gerunziu: cârtind. Imperfect: cârteam, cârteai, cârtea. Perfect simplu: cârtii, cârtiși, cârti.
Expresii și locuțiuni
a cârti din umbră — a protesta sau a critica pe ascuns, fără a-și asuma poziția
Etimologie
Din slavă (veche) kъrčati sau kъrtati, cu sensul de a mormăi, a bodogăni.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: cârti, nu cîrti. Atenție la forma de persoana a III-a singular: el cârtește (nu cârte).