meșteruiverb
meș-te-ru-i
Definiții
verb tranzitiv
1A repara, a aranja sau a construi ceva cu pricepere, cu îndemânare.
„Bunicul a meșteruit o bibliotecă din lemn de stejar."
verb tranzitiv
2A face ceva cu dibăcie, a născoci sau a înfăptui cu ingeniozitate.
„El a meșteruit un plan pentru a scăpa de teme."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a lucra). Forme: eu meșteruiesc, tu meșteruiești, el/ea meșteruiește, noi meșteruim, voi meșteruiți, ei/ele meșteruiesc. Participiul: meșteruit. Gerunziu: meșteruind.
Expresii și locuțiuni
a meșterui ceva la cineva — a-i face cuiva un rău, a-i întinde o cursă
Etimologie
Derivat din substantivul 'meșter' (din maghiară 'mester', care provine din latină 'magister') cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'meșterui' cu 'ș' și 'i' final. Atenție la diacritice: meșterui, nu 'mesterui'.