născociverb
năs-co-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a inventa sau a plăsmui ceva, de obicei o poveste sau o scuză, fără bază reală
„El a născocit o scuză ca să nu meargă la școală."
verb tranzitiv
2a crea ceva nou prin imaginație, a concepe o idee sau un plan
„Copiii au născocit un joc nou pentru pauză."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a coborî). La indicativ prezent: eu născocesc, tu născocești, el/ea născocește. La perfect compus: am născocit. Participiul: născocit.
Expresii și locuțiuni
a născoci minciuni — a spune neadevăruri inventate
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'naskočiti' (a sări peste), cu sensul de a născoci, a inventa.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și cu 'i' final: născoci, nu 'nascoci' sau 'născocii'.