Definiții
verb tranzitiv
1A zdrobi și a amesteca alimentele în gură cu ajutorul dinților și al salivei, înainte de a le înghiți.
„Trebuie să mesteci bine mâncarea pentru o digestie sănătoasă."
verb tranzitiv
2A amesteca sau a frământa o substanță cu mâna sau cu un instrument, pentru a o omogeniza.
„Bucătarul a mestecat aluatul până a devenit elastic."
verb intranzitiv
3A vorbi neclar, încet sau cu ezitări, ca și cum ai avea ceva în gură.
„Nu mai mesteca atât de mult, spune clar ce vrei!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: mestec, mesteci, mestecă; perfect compus: am mestecat; participiu: mestecat.
Expresii și locuțiuni
a mesteca (pe cineva) — a certa sau a mustra pe cineva (în limbaj familiar).
a mesteca vorbele — a vorbi neclar, bâlbâit.