Definiții
verb tranzitiv
1A mesteca din nou, încet și temeinic, hrana (în special iarba) pentru a o digera, specific rumegătoarelor.
„Vaca rumegă liniștită în umbra copacului."
verb tranzitiv
2A mesteca încet și prelungit, fără grabă, de obicei pentru a savura sau pentru că nu ai dinți buni.
„Bătrânul rumega o bucată de pâine uscată."
verb figurat
3A medita îndelung asupra unui gând sau a unei probleme, a frământa în minte.
„El rumega mereu ideea de a pleca în străinătate."
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': rumega, nu rumeja. Atenție la diacritice: rumegă (cu ă) la persoana a III-a singular.