înghițiverb
în-ghi-ți
Definiții
verb tranzitiv
1A face să treacă ceva din gură în stomac, prin înghițire.
„Înghite mâncarea încet, ca să nu se înece."
verb tranzitiv
2A accepta sau a suporta ceva fără a protesta, a încerca să nu reacționeze.
„A înghițit insulta fără să spună nimic."
verb tranzitiv
3A consuma ceva cu lăcomie sau în cantități mari (adesea despre lichide).
„A înghițit un pahar de apă dintr-o singură înghițitură."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu înghit, tu înghiți, el/ea înghite, noi înghițim, voi înghițiți, ei/ele înghit. Participiu: înghițit. Gerunziu: înghițind.
Expresii și locuțiuni
a înghiți în sec — a rămâne fără cuvinte, a fi surprins sau emoționat
a înghiți ghimpi — a suporta umilințe sau greutăți fără a reacționa
a înghiți cuvintele — a vorbi neclar, a nu articula bine
Etimologie
Din latină *inglutire, variantă a lui glutire (a înghiți).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ți' la final, nu 'înghiți' cu 'i' după 'g'? Corect este 'înghiți' (cu 'h' după 'g'). Atenție la diacritice: 'î' și 'ți'.