frământaverb
fră-mân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A amesteca și a apăsa cu mâinile o substanță (de obicei aluat) pentru a o face omogenă și elastică.
„Mama frământă aluatul pentru pâine."
verb reflexiv
2A se agita, a se mișca neliniștit, a nu-și găsi locul din cauza unei griji sau a unei neliniști.
„Se frământa în pat toată noaptea din cauza examenului."
verb tranzitiv
3A analiza sau a dezbate intens o problemă, a o întoarce pe toate fețele.
„El frământă problema de matematică de o oră."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu frământ, tu frămânți, el frământă, noi frământăm, voi frământați, ei frământă. Participiul: frământat. Gerunziul: frământând.
Expresii și locuțiuni
a-și frământa mintea — a se gândi intens, a căuta soluții
a frământa pământul — a umbla mult, a cutreiera
Etimologie
Din latină *fremitare, frecventativ de la fremere (a fremăta, a răsuna).
Se scrie corect: Se scrie cu ă după fr- și cu â în a doua silabă: frământa. Greșeală frecventă: 'framanta' sau 'frămînta'.