mărșui - definiție, sinonime, exemple

DEX › mărșui

mărșuiverb

măr-șui

Definiții

verb tranzitiv

1a bate, a lovi pe cineva, de obicei cu pumnii sau cu obiecte, într-o încăierare sau ceartă

„L-au mărșuit bine pe hoț până a venit poliția."

verb reflexiv

2a se bate, a se încăiera cu cineva

„S-au mărșuit doi băieți în curtea școlii."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: mărșuit. Gerunziu: mărșuind.

a o mărșui — a bate pe cineva zdravăn

Probabil de origine expresivă, din română, legat de 'a mărșălui' sau de 'a mărunți' (a zdrobi), cu sensul de a bate.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'r', nu 'mărșui' cu 's' (greșit: 'mărșui' cu 's' simplu). Atenție la diacritice: mărșui, nu marsui.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.