ciomăgiverb
cio-mă-gi
Definiții
verb tranzitiv
1a bate pe cineva cu ciomagul sau cu un obiect asemănător, a lovi cu putere
„Hoții l-au ciomăgit pe paznic și au fugit."
verb tranzitiv
2a lovi sau a bate în mod repetat, cu brutalitate
„Nu-l mai ciomăgi pe fratele tău mai mic!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, persoana a II-a singular de la ciomăgi. Infinitiv: a ciomăgi. Participiu: ciomăgit. Gerunziu: ciomăgind.
Expresii și locuțiuni
a ciomăgi pe cineva — a bate zdravăn pe cineva
Etimologie
Din substantivul ciomag, de origine incertă, probabil din bulgară sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: ciomăgi. Atenție la diacritice: ciomăgi, nu ciomagi.