lătra - definiție, sinonime, exemple

DEX › lătra

lătraverb

lă-tra

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete caracteristice câinilor (și altor animale asemănătoare), de obicei ca semn de avertizare sau de agresivitate.

„Câinele vecinului lătra toată noaptea."

verb intranzitiv (figurat)

2A vorbi sau a striga cu furie, fără rost; a certa pe cineva cu zgomot.

„Șeful lătra la angajați pentru orice greșeală."

Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu latru, tu latri, el latră, noi lătrăm, voi lătrați, ei latră. Participiul: lătrat. Gerunziul: lătrând.

hămăi hârâia scoate sunetea urla

tăcea a amuți

a lătra la lună — a se văita sau a protesta fără efect, a vorbi în zadar

Din latină *latrare, probabil de origine onomatopeică.

Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: lă-tra. Nu confunda cu 'latră' (forma de persoana a III-a singular).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.