bufniverb
buf-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete surde și profunde, ca bufnița; a răsuna înfundat.
„Toată noaptea bufnea tunetul în depărtare."
verb intranzitiv
2A izbucni brusc în râs sau a râde înfundat.
„La gluma lui, toți au bufnit în râs."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bufnesc, tu bufnești, el bufnește; perfect simplu: eu bufii; participiu: bufnit.
Expresii și locuțiuni
a bufni în râs — a izbucni brusc în râs, fără să se poată stăpâni
Etimologie
Onomatopee, probabil din latină sau creată prin imitarea sunetului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b', nu 'bufni' cu 'â' – forma corectă este 'bufni'.