măhăiverb
mă-hăi
Definiții
verb intranzitiv
1A striga, a urla sau a vorbi cu voce tare, de obicei pentru a chema pe cineva sau pentru a-și face auzită vocea.
„Bătrânul măhăia după oi de pe deal."
verb intranzitiv
2A scoate sunete puternice și nearticulate, asemănătoare unui urlet sau unui muget.
„Vântul măhăia prin crăpăturile ușii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu măhăi, tu măhăi, el măhăie, noi măhăim, voi măhăiți, ei măhăie. Participiu: măhăit. Gerunziu: măhăind.
Expresii și locuțiuni
a măhăi la cineva — a striga la cineva cu voce tare, de obicei pentru a-i atrage atenția sau a-l certa
Etimologie
Probabil de origine onomatopeică, imitând sunete puternice sau strigăte.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și cu â în interior, nu 'mahai' sau 'măhâi'.