jecuiverb
je-cu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A lua cuiva bunurile sau banii prin violență, amenințare sau înșelăciune; a jefui, a prăda.
„Hoții au jecuit bătrâna de toate economiile."
verb tranzitiv
2A exploata pe cineva, cerându-i bani sau bunuri în mod exagerat și abuziv.
„Comercianții necinstiti jecuiesc turiștii cu prețuri umflate."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: jecuit. Gerunziu: jecuind. Imperfect: jecuiam. Perfect simplu: jecui, jecuiși, jecui.
Expresii și locuțiuni
a jecui pe cineva de ultimul ban — a lua cuiva toți banii, lăsându-l fără nimic
Etimologie
Din slavă veche (probabil din bulgară) 'jekui' sau din neogreacă, cu sensul de a jefui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început, nu cu 'g' (nu 'gecui'). Atenție la diftongul 'eu' – se scrie 'je-cu-i', nu 'jecui' cu 'e' și 'u' separate.