despuiaverb
des-pu-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A dezbrăca pe cineva de haine, a lăsa gol.
„Soldații l-au despuia pe prizonier de uniformă."
verb tranzitiv
2A lipsi pe cineva de bunuri, a jefui, a prăda.
„Hoții au despuia casa de toate obiectele de valoare."
verb reflexiv
3A-și scoate hainele, a se dezbrăca.
„S-a despuia de hainele ude și s-a înfășurat într-un prosop."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ imperfect, persoana a III-a singular. Infinitiv: a despui. Participiu: despuiat. Forme neregulate: la prezent, persoana I singular 'despui', persoana a III-a plural 'despuie'.
Expresii și locuțiuni
a despuia pe cineva de haine — a lăsa pe cineva complet gol, a-i lua toate hainele
a despuia un copac de frunze — a-i smulge toate frunzele
Etimologie
Din latină *dis-piliare, prin intermediul slavonului sau direct din latinescul 'pilus' (păr), cu sensul inițial de 'a smulge părul'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ia' la final, nu 'ea' – despuia, nu despuea. Atenție la diacritice: despuiat, nu despoiat.