înșelaverb
în-șe-la
Definiții
verb tranzitiv
1A induce pe cineva în eroare, a nu spune adevărul, a trișa sau a păcăli.
„El a înșelat la test, copiind de la coleg."
verb tranzitiv
2A fi infidel partenerului de cuplu, având o relație romantică sau sexuală cu altcineva.
„Ea l-a înșelat pe soțul ei cu un coleg de muncă."
verb reflexiv
3A se amăgi singur, a crede ceva ce nu este adevărat.
„Nu te înșela că vei trece examenul fără să înveți."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu înșel, tu înșeli, el/ea înșală. La perfect compus: am înșelat. Participiul: înșelat.
Antonime
fi sincerspune adevărulfi fidel
Expresii și locuțiuni
a înșela așteptările — a nu corespunde ceea ce se spera
a înșela foamea — a mânca puțin, doar ca să nu mai fie foame
Etimologie
Din latină *in- + *sellare (a ședea), cu sensul de a pune pe cineva în situație falsă; influențat de slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'în', nu 'insela'. Atenție la diacritice: înșela, nu 'insela'.