păgubiverb
pă-gu-bi
Definiții
verb tranzitiv
1a cauza cuiva o pierdere materială sau morală; a pricinui un prejudiciu
„Hoții l-au păgubit pe negustor de toată marfa."
verb reflexiv
2a suferi o pierdere, a rămâne fără ceva; a se alege cu un necaz
„S-a păgubit de bani după ce a investit într-o afacere falimentară."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a păgubi, păgubesc). Participiul: păgubit. Gerunziu: păgubind.
Expresii și locuțiuni
a se păgubi de ceva — a pierde ceva, a rămâne fără un bun
Etimologie
Din slavă (veche) *pagubiti, înrudit cu rusă погубить (pogubit', 'a pierde, a distruge').
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'u' după 'g': păgubi. Nu confunda cu 'păgubui' (variantă regională).