jefuiverb
je-fu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a lua cu forța bunurile cuiva, a prăda; a fura în mod violent
„Hoții au jefuit banca în plină zi."
verb tranzitiv
2a prăda o localitate, o instituție etc., în timp de război sau în urma unor tulburări
„Armata a jefuit orașul cucerit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: jefuire. Participiu: jefuit. Gerunziu: jefuind.
Expresii și locuțiuni
a jefui pe cineva de ceva — a lipsi pe cineva de un bun, adesea prin înșelăciune sau violență
Etimologie
Din slavă (veche) *živovati sau din bulgară, legat de 'jaf'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început, nu cu 'g' sau 'ge'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el jefuiește' (nu 'jefuie' în mod obișnuit).