învrăjmășiverb
în-vrăj-mă-și
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să devină dușman sau vrăjmaș cu altcineva; a stârni ură și dușmănie între persoane sau grupuri.
„Bârfele l-au învrăjmășit pe Ion cu vecinul său."
verb reflexiv
2a deveni dușman cu cineva; a se face vrăjmaș.
„Cei doi prieteni s-au învrăjmășit din cauza unei neînțelegeri."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu învrăjmășesc, tu învrăjmășești, el învrăjmășește. Participiul: învrăjmășit. Gerunziul: învrăjmășind.
Expresii și locuțiuni
a învrăjmăși oamenii — a crea discordie și ură între oameni
Etimologie
Din slavă veche *vražiti* (a vrăji, a dușmăni), cu prefixul în- și sufixul -și.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: învrăjmăși, nu învrăjmîși. Atenție la grupul -j- după r.