dușmăni - definiție, sinonime, exemple

DEX › dușmăni

dușmăniverb

duș-mă-ni

Definiții

verb tranzitiv

1A avea sentimente de dușmănie, a urî pe cineva, a-i fi vrăjmaș.

„El nu dușmănește pe nimeni, chiar dacă a fost nedreptățit."

verb reflexiv

2A deveni dușman cu cineva, a se certa și a se împotrivi reciproc.

„Cei doi frați s-au dușmănit din cauza unei moșteniri."

Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: dușmănit. Gerunziu: dușmănind. Forme la perfect simplu: dușmănii, dușmăniși etc.

iubi împăcaprieteni

Din dușman (substantiv), derivat cu sufixul -i.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'ă', nu 'dușmani' (care este pluralul substantivului). Atenție la diacritice: dușmăni, nu dusmani.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.