învrăjbi - definiție, sinonime, exemple

DEX › învrăjbi

învrăjbiverb

în-vrăj-bi

Definiții

verb tranzitiv

1a stârni dușmănie, a face să se certe sau să se urască între ei; a dezuni, a învrăjbi

„Războiul a învrăjbit cele două familii."

verb reflexiv

2a deveni dușmani, a se certa, a se urî unul pe altul

„Frații s-au învrăjbit din cauza moștenirii."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: învrăjbit. Gerunziu: învrăjbind. Imperativ: învrăjbește (singular), învrăjbiți (plural).

a învrăjbi lumea — a semăna discordie, a crea conflicte între oameni

Din slavă veche *vražda* (dușmănie) sau din bulgară veche, prin intermediul slavonei; înrudit cu 'vrăjmaș'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' după 'vr' – nu 'învrăjbi' cu 'â' după 'v' (greșit: învrâjbi).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.