împrieteniverb
îm-pri-e-te-ni
Definiții
verb reflexiv
1A deveni prieten cu cineva, a lega o prietenie.
„S-a împrietenit cu noul coleg de bancă."
verb tranzitiv
2A face ca două persoane să devină prietene.
„Profesoara i-a împrietenit pe cei doi elevi."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv (a se împrieteni) sau tranzitiv. La perfectul compus: m-am împrietenit, te-ai împrietenit etc.
Sinonime
a se apropiaa se lega dea se împrieteni
Antonime
a se certaa se învrăjbia se dușmăni
Expresii și locuțiuni
a se împrieteni cu cineva — a deveni prieten cu cineva
Etimologie
Din prefixul îm- + prieten (din slavă prijatelj).
Se scrie corect: Se scrie cu î la început și cu doi de i: împrieteni. Nu confunda cu 'împrietenire' (substantiv).