înrăiverb
în-ră-i
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să devină rău, răutăcios sau violent; a stârni mânia cuiva
„Bătăile l-au înrăit pe copil."
verb reflexiv
2a deveni rău, răutăcios sau violent; a se înrăutăți
„S-a înrăit după ce a intrat în anturajul greșit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). La perfectul simplu: înrăii, înrăiși, înrăi; participiul: înrăit. Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea'.
Expresii și locuțiuni
a se înrăi la suflet — a deveni rău și nemilos din punct de vedere moral
Etimologie
Din prefixul în- + rău (cu sufix verbal -î), confer înrăutăți.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: înrăi, nu 'inrai' sau 'înrai'.