împietriverb
îm-pie-tri
Definiții
verb tranzitiv
1A transforma în piatră sau a face să devină tare ca piatra.
„Vulcanul a împietrit lava în câteva ore."
verb reflexiv
2A deveni tare ca piatra; a se transforma în piatră.
„Pâinea veche s-a împietrit și nu mai poate fi mâncată."
verb figurat
3A rămâne nemișcat sau fără reacție, de obicei din cauza unei emoții puternice (frică, uimire).
„S-a împietrit de spaimă când a văzut accidentul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -i. Se conjugă: eu împietresc, tu împietrești, el împietrește, noi împietrim, voi împietriți, ei împietresc. Participiul: împietrit.
Expresii și locuțiuni
a împietri de frică — a rămâne paralizat de frică
a împietri inima cuiva — a face pe cineva să devină insensibil sau crud
Etimologie
Din latină *impietrare, derivat din piatră.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ie' după 'm': împietri. Atenție să nu confunzi cu 'împietroși'.