înghiontiverb
în-ghion-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a împinge pe cineva cu cotul sau cu mâna, pentru a-i atrage atenția sau pentru a-l supăra
„L-a înghiontit pe coleg ca să-i arate răspunsul."
verb tranzitiv
2a împinge cu putere, a îmbrânci
„Mulțimea îl înghiontea din toate părțile."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: înghiontire. Participiu: înghiontit. Gerunziu: înghiontind. Imperativ: înghiontește (tu), înghiontiți (voi).
Expresii și locuțiuni
a se înghionti — a se împinge reciproc, a se îmbrânci (adesea în joacă)
Etimologie
Din slavă veche *gъnesti (a apăsa), cu prefixul în-.
Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început și cu 'ti' la final, nu 'înghionții' sau 'înghiontii'.