ghiontiverb
ghion-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A împinge pe cineva cu cotul sau cu mâna, brusc și ușor, pentru a atrage atenția sau pentru a provoca.
„L-a ghiontit pe coleg ca să-i arate răspunsul de la test."
verb tranzitiv
2A împinge ușor și repetat, ca o formă de încurajare sau de atenționare.
„Mama îl ghiontea pe copil să meargă mai repede."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a ține). Participiul: ghiontit. Gerunziu: ghiontind. Imperfect: ghionteam, ghionteai etc.
Expresii și locuțiuni
a-și face loc cu ghionturi — a înainta împingându-i pe alții, a fi insistent și agresiv în a-și croi drum
Etimologie
Din substantivul 'ghiont' (împingătură), probabil de origine expresivă, onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie 'ghionti', cu 'gh' la început, nu 'gionti' sau 'ghionții' (forma de plural a substantivului). Atenție la diacritice: 'ghionti' cu 'i' final, nu 'ghiontii'.