trageverb
tra-ge
Definiții
verb tranzitiv
1a exercita o forță asupra unui obiect pentru a-l mișca spre sine sau într-o anumită direcție
„Trage sfoara ca să deschizi ușa."
verb tranzitiv
2a scoate un sunet cu un instrument muzical cu coarde, trecând arcușul peste corzi
„Ea trage vioara cu multă pasiune."
verb tranzitiv
3a trage cu arma, a descărca o armă de foc
„Vânătorul a tras o singură dată."
verb intranzitiv
4a se îndrepta spre un loc, a merge (adesea cu sensul de a se opri)
„Trage la han pentru noapte."
Gramatică
verb de conjugarea a III-a, forme neregulate la perfect simplu: trasei, traseși, trase; participiul: tras
Expresii și locuțiuni
a trage cu ochiul — a privi pe furiș, a se uita cu interes
a trage mâța de coadă — a amâna, a tergiversa
a trage pe sfoară — a înșela, a păcăli
Etimologie
din latină *tragere, din trahere
Se scrie corect: Se scrie 'trage', nu 'traje' sau 'trage' cu 'g' corect; atenție la conjugare: 'el trage', nu 'el tragă'.