Definiții
verb tranzitiv
1a pune pe cineva în genunchi, a obliga să îngenuncheze
„Soldații l-au îngenuncheat pe prizonier."
verb reflexiv
2a se așeza în genunchi, a cădea în genunchi (adesea ca semn de respect sau rugăciune)
„Credincioșii se îngenunchează în fața altarului."
verb tranzitiv (figurat)
3a supune, a umili, a înfrânge pe cineva
„Dictatorul a îngenuncheat poporul prin frică."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ea. Forme: eu îngenunchez, tu îngenunchezi, el îngenunchează. La perfect simplu: îngenuncheai, îngenuncheară. Participiu: îngenuncheat. Gerunziu: îngenunchind.
Se scrie corect: Se scrie îngenunchea, cu 'î' la început și cu 'chea' la final, nu 'îngenuncheia' sau 'îngenunchea' cu 'i' după 'e'.