Definiții
verb tranzitiv
1A apleca (capul sau trupul) în semn de respect, salut sau supunere.
„El și-a închinat capul în fața profesorului."
verb tranzitiv
2A oferi cuiva o băutură (de obicei alcoolică) în semn de salut sau de respect, înainte de a bea.
„A închinat un pahar de vin în cinstea oaspeților."
verb reflexiv
3A face semnul crucii, a se ruga (în special în tradiția creștină).
„Bătrâna s-a închinat în fața icoanei."
verb tranzitiv
4A dedica o lucrare, o acțiune sau un gest cuiva sau ceva.
„Poetul și-a închinat ultimul volum mamei sale."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu închin, tu închini, el/ea închină, noi închinăm, voi închinați, ei/ele închină. La perfect compus: am închinat. Participiul: închinat. Gerunziul: închinând.
Expresii și locuțiuni
a închina un pahar (în cinstea cuiva) — a bea în sănătatea cuiva, a toast
a se închina la icoane — a se ruga, a face semnul crucii în fața icoanelor
Etimologie
Din latină *inclinare, prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu prefixul în- și rădăcina chin (a se apleca).