înfioraverb
în-fio-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca un fior sau o senzație de frig, teamă sau emoție puternică; a cutremura.
„Povestea cu fantome m-a înfiorat pe întuneric."
verb reflexiv
2A simți un fior, a se cutremura de frig, frică sau emoție.
„M-am înfiorat când am auzit zgomotul din pod."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înfior, tu înfiori, el înfioară, noi înfiorăm, voi înfiorați, ei înfioară. La perfect compus: am înfiorat. Participiul: înfiorat.
Expresii și locuțiuni
a i se înfiora carnea — a simți un fior puternic de frică sau dezgust
Etimologie
Din latină *infrigorare, derivat din frigus (frig), prin intermediul lui în- + fior.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înfiora, nu 'înfiora' cu î după n. Atenție la diacritice: â și ă.