încârduiverb
în-câr-du-i
Definiții
verb tranzitiv
1a umple sau a acoperi cu cârduială, adică cu murdărie sau cu o substanță lipicioasă și unsuroasă
„Copiii s-au încârduit pe mâini după ce s-au jucat cu noroiul."
verb reflexiv
2a se murdări, a se umple de murdărie sau de grăsime
„Mecanicul s-a încârduit la haine în timp ce repara mașina."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, formează perfectul simplu: încârduii, încârduiși etc.; participiul: încârduit
Expresii și locuțiuni
a se încârdui de mâncare — a se murdări cu mâncare pe haine sau pe față
Etimologie
din prefixul în- + cârd (grup de animale, dar aici cu sens de murdărie, probabil prin contaminare cu 'cârd' sau 'cârduială')
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: încârdui, nu încîrdui.