impietaverb
im-pi-e-ta
Definiții
verb intranzitiv
1a aduce atingere, a prejudicia, a afecta negativ ceva sau pe cineva; a stânjeni, a împiedica.
„Fumatul impietează asupra sănătății."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv, se construiește cu prepoziția 'asupra' sau 'la'. Forme: impietează (prezent), impieta (perfect simplu), impietat (participiu).
Expresii și locuțiuni
a impieta asupra cuiva — a aduce atingere drepturilor sau intereselor cuiva
Etimologie
Din franceză 'impieté' (lipsă de respect), dar sensul verbal provine din latină 'impietare' (a atinge, a prejudicia).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'p', nu 'ia' – impieta, nu 'impieta' (greșit). Atenție la accent: impietá (pe ultima silabă).