Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un sunet aspru și sacadat, ca un scârțâit sau un trosnet, de obicei prin frecarea unor obiecte sau prin mișcări bruște.
„Bătrânul hârcâia din picioare pe scândurile vechi ale podelei."
verb intranzitiv
2A mârâi sau a scoate sunete guturale (despre animale, în special câini sau porci), exprimând nemulțumire sau amenințare.
„Câinele hârcâia la străinul care se apropia de poartă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu hârcâi, tu hârcâi, el hârcâie, noi hârcâim, voi hârcâiți, ei hârcâie. Participiu: hârcâit. Gerunziu: hârcâind.